vineri, 22 noiembrie 2013

Ce este Vipassana

Vipassana este una dintre cele mai vechi tehnici de meditaţie din India. Tradiţia spune că este chiar tehnica pe care a folosit-o Budha pentru a atinge eliberarea. Vipassana înseamnă „a vedea lucrurile aşa cum sunt în realitate”. Este un proces de purificare personală (mentală, emoţională, spirituală) prin observare interioară.

Cel mai important argument în favoarea practicării meditaţiei vipassana este că este uşor de înţeles şi poate fi practicată de oricine în orice condiţii. Nu ai nevoie de nimic din afară, nu ai nevoie de condiţii speciale, camere întunecate sau foarte luminate, muzică liniştitoare în fundal, lumânări, beţigaşe fumegânde, mantre, preoţi, mentori sau vraci.
Nu ai nevoie decât de respiraţie, atenţie şi hotărâre.>>>

vineri, 15 noiembrie 2013

Meditaţia Vipassana


 Meditaţia Vipassana - cum am ajuns la Vipassana


Despre meditaţia Vipassana am auzit pentru prima dată în urmă cu aproximativ doi ani de la un prieten drag. Mi s-a părut interesant. Din câte spunea el, părea o experienţă aparte, ce promitea să fie o adevărată provocare pentru mine. De fapt, o provocare atât de mare încât mai întâi am respins-o. În definitiv, mă cunoşteam destul de bine, credeam eu. Şi în mod clar, nu mă vedeam pe mine tăcând timp de zece zile. În niciun caz!

Mai târziu, am cunoscut şi alţi oameni care mi-au vorbit de Vipassana. Şi care mi-au recomandat-o, ca fiind foarte folositoare. Oamenii cei mai dragi  mie. Aşa că am început să iau în serios ideea de a participa la un curs. >>>

joi, 13 iunie 2013

Son-Rise, educaţia şi efectul Pygmalion


Am rămas cu gândul la Son-Rise. Nu-mi pot scoate din minte cât de bucuroasă a fost mama lui Ruan când a văzut prima privire a copilului îndreptată direct către ea, sau strigătele de bucurie ale familiei atunci când Ruan cere primul lucru… sau când se recunoaşte prima oară în oglindă… sau… of, toate acele momente atât de obişnuite pentru părinţii copiilor normali…


Momente atât de obişnuite şi copii atât de normali încât nimic nu mai pare nici extraordinar, nici motiv de bucurie. Şi, totuşi… uneori se întâmplă ceva, vedem un film, să întâlnim un copil autist sau părintele unui astfel de copil şi ne dăm seama că orice copil sănătos este cu adevărat un motiv de bucurie şi recunoştinţă.
Merge, aleargă, vorbeşte, cere, se uită în oglindă, mănâncă singur, se joacă, face toate acele miracole cotidiene pe care, din păcate, prea adesea noi părinţii le considerăm nu numai ca ceva de la sine înţeles, ci chiar nepotrivite atunci când nu se încadrează în imaginea noastră despre cum “trebuie” să fie şi să se poarte un copil. >>>

miercuri, 12 iunie 2013

Cântecul copilului - când începe viaţa?



Povestea de mai jos îmi aduce aminte de Anastasia şi accentul pe care ea îl pune pe concepţia conştientă:

Există un trib în Africa unde data de naştere a unui copil nu înseamă nici ziua în care acesta s-a născut copilul, nici data la care acesta a fost conceput, ci ziua în care copilul a fost gândit de către mama lui. Astfel, când o femeie decide că doreşte să aibă un copil, ea se duce şi se aşează singură sub un copac, stând acolo şi ascultând până când aude cântecul copilului care doreşte să se nască. Apoi, după ce a auzit cântecul viitorului copil, ea se întoarce la bărbatul care va fi tatăl copilului şi îl învaţă şi pe acesta cântecul copilului. Apoi, când împreună vor face dragoste, pentru a concepe fizic copilul, la un moment dat vor cânta cântecul copilului, ca o chemare pentru acesta. >>>

luni, 10 iunie 2013

Cum vezi viitorul în educaţie?


Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă întreabă cineva cum văd viitorul educaţiei, mă gândesc la respect, iubire, înţelegere, comunicare noviolentă, joc, acceptare, empatie, siguranţă fizică şi emoţională, cooperare şi sens şi la modul în care toate acestea ar putea deveni baza de pornire a oricărui sistem de învăţământ. 



Aşa că m-am bucurat când am aflat de campania „Cum vezi viitorul în educaţie?” iniţiată de Blogal Iniţiative... până când mi-am dat seama că era vorba doar de manualele digitale şi de impactul pe care acestea îl vor avea (sau nu) asupra învăţământului. >>>       

joi, 6 iunie 2013

Son-Rise - A miracol of love



Căutând mai multe informaţii despre transformarea interioară, Comunicarea Nonviolentă şi Noua conştiinţă, am dat peste filmul Son-Rise – A miracol of love.

Filmul este transpunerea cinematografică a unei poveşti de viaţă reale:
Bears şi Suzie Kaufman, părinţii a două fete sănătoase devin pentru a treia oară părinţi, noul venit fiind, spre bucuria părinţilor, un băiat – Raun.>>>

marți, 4 iunie 2013

Nu mai cumpăr produse Nestlé

De ce am renunţat definitiv la produsele Nestlé


Nu am  fost nici până acum vreun mare fan sau consumator al produselor Nestlé . Cred că respectiva companie şi multe altele care asemeni ei şi-au făcut un nume pe piaţa alimentelor procesate, ar fi rămas şi acum la stadiul de făbricuţe de cartier dacă toată lumea ar fi cumpărat produsele lor în ritmul şi, mai ales, cantităţile pe care le cumpăr eu.

Oricât de bune le-aş considera calitativ, prefer să cumpăr fructe decât alimente procesate, prefer laptele natural celui conservat UHT şi dulciurile făcute în casă celor ce au străbătut mii de km până la masa mea.

Totuşi, de azi, orice produs aş avea nevoie din gama celor pe care le comercializează şi Nestlé , voi căuta în mod expres să NU fie produse de compania Nestlé . >>>

luni, 3 iunie 2013

Meditaţia Surâsului Interior

O cale spre bunăstarea Fiinţei

De-a lungul timpului, am încercat mai multe tipuri de meditaţie, toate menite să mă ajute să-mi armonizez gândurile şi Fiinţa. Să ies cumva în afara tiparelor mentale şi, spărgându-le, să ajung la acea pace interioară pe care am simţit-o câteodată, aşa... aparent fără motiv...


Nu mi s-a întâmplat prea des, însă am avut parte uneori de astfel de momente în care lumea mi se dezvăluia cu totul altfel, umplându-mă cu o stare de pace deplină şi iubire care izvorau din mine. Eu eram sursa acelei iubiri şi o îndreptam către tot ceea ce mă înconjura, fără vreo alegere. În momentele acealea nu exista frumos sau urât, nici bun sau rău, doar iubire.

vineri, 3 mai 2013

"Yes to Love" - puterea unui Da

Fotografii mari, în culori sepia. Figuri şi personaje ce par desprinse din filmele hollywoodiene. Oameni zâmbitori şi multă multă, frumuseţe.
O saga de famile ce vorbeşte de la sine despre puterea dragostei, cooperare, spirit de familie, iubire. 
Oameni obişnuiţi care s-au adunat împreună să celebreze ceea ce îi uneşte: iubirea. >>>

miercuri, 24 aprilie 2013

Cine ai fi tu, fără povestea ta?


Am primit cartea "Cine ai fi tu fără povestea ta" de Katie Byron de la o prietenă pe care o iubesc din tot sufletul.

„M-am gândit la tine, citind cartea asta” mi-a spus ea. „Cred că ţi-ar fi de mare ajutor.”


Am luat cartea, am mulţumit şi m-am uitat puţin peste recomandări.
Citesc: „nu problema ne provoacă suferinţa, ci gândurile noastre legate de problemă”… „Da, mulţumesc, ştiam deja asta” îmi spun puţin nemulţumită… „mda, altă carte legată de schimbarea modului în care gândim”…
Totuşi, continui să citesc.>>>

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Secretul Umbrei


Ideea de Umbră nu e nouă. Însă Debbie Ford are meritul că vorbeşte despre ea în aşa fel încât să ne ajute să ajungem la o nouă înţelegere a rolului pe care aceasta o are în vieţile noastre:
"Încercând să manifestăm doar acele calităţi despre care credem că ne vor garanta acceptarea celor din jur, noi ne reprimăm cele mai preţioase şi mai interesante talente sau atribute, condamnându-ne astfel la o viaţă banală, în care nu facem decât să jucăm la infinit acelaşi scenariu de mult uzat. >>>

miercuri, 17 aprilie 2013

Căruţa goală

Într-o dimineaţă un băiat împreună cu tatăl său se plimbau prin pădure. La un moment dat, tatăl s-a oprit, a stat câteva secunde ascultând, apoi îşi întrebă feciorul:
- În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva?
Băiatul după câteva secunde, îi răspunse:
- Aud zgomotul unei căruţe…
- Aşa este, spuse tatăl. Este o căruţă goală.
Copilul întrebă:
- Cum de ştii că este o căruţă goală, dacă încă nu o putem vedea?
Iar tatăl îi răspunse:
- E uşor să-ţi dai seama când o căruţă este goală: cu cât este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.


*****


    Nu obişnuiesc să dau copy&paste dintr-o pagină de internet în blogul meu, însă povestirea de pe File de Lumină, inspirată din pilda populară de mai sus, mi-a plăcut foarte mult.  Apreciez frumuseţea şi sensibilitatea cu care au luat această povestioară simplă şi au transformat-o într-o mică bijuterie.

Sper să vă placă:
File de lumină - Căruţa goală.

vineri, 12 aprilie 2013

Nu vedem lumea aşa cum este


Nu vedem lumea aşa cum este, vedem lumea aşa cum suntem noi.
(Rob Williams – fondatorul PSYCH-K)


Am citit mai demult o poveste din „Supă de pui pentru suflet” la care mă gândesc mereu când mă surprind că vreau să schimb lumea sau, în fine, măcar pe cei din jur: >>>

miercuri, 10 aprilie 2013

Oricum





Pentru că uneori ne lăsăm copleşiţi de îndoieli.
Alteori, căutăm recunoaşterea în afară...
Tânjim după aprecierea celoralţi şi suferim când suntem respinşi.
Pentru că adeseori ne simţim descurajaţi.

O picătură de pace, care să ne re-amintească esenţialul:
>>>

duminică, 7 aprilie 2013

De bine despre România

"Dacă priveşti în direcţia bună, tot ceea ce  mai rămâne de făcut este să mergi într-acolo."


Cei de la România pozitivă ştiu că încotro priveşti, într-acolo te îndrepţi, aşa că au ales să privească înspre România-Frumoasă.
Am dat demult televizorul afară din casă şi nu-mi doresc să-l mai aduc înapoi, însă visez la o televiziune care ar avea aceeaşi atitudine, amintindu-le oamenilor despre frumuseţea din ei, despre bucurie şi optimism şi aducându-le zilnic veşti bune.
Cred, că în sufletul nostru, cei mai mulţi dintre noi ne-am săturat de ştirile de la ora 5. Tânjim după ceva care să ne arate frumuseţea pe lângă care trecem nepăsători, rostogolind în minte problemele care ne răpesc bucuria de a trăi...>>>

sâmbătă, 30 martie 2013

Ratând esenţialul...



NU mă chemaţi la demonstraţii anti- război, chemaţi-mă la una în favoarea păcii şi am să merg!”(Maica Tereza)

Am citit tot ce au scris până acum bloggerii care au ales să se implice în campania „Copii fără etichete. Multe poveşti, multe reacţii. Unele triste, altele mânioase sau revoltate.
Unele pline de înţelegere, altele mai puţin. >>>

marți, 26 martie 2013

Limbajul bunăvoinţei



Ieri am văzut din nou Românii frumoşi.  De fapt, în fiecare zi în care am avut nevoie să merg în oraş. Dacă am avut de ales, am ales să merg cu metroul. Să trec pe la ei. De drag.
De data asta, uitându-mă la poze, am început să mă gândesc la Oamenii Frumoşi (români sau nu) pe care am şansa să îi cunosc personal. Şi mi-am dat seama cu bucurie că ştiu destui ca să umplu şi eu o galerie.
29 de portrete, 29 de Români frumoşi înscrişi în campanie… şi cel puţin de două ori pe atâta în lista mea.
E de ajuns să mă simt recunoscătoare. Sunt norocoasă să cunosc atâţia.>>>

vineri, 22 martie 2013

Copiii fără etichete

se fac Oameni Mari!

Copiii fără etichete este o campanie Salvaţi Copiii cu sprijinul bloggerilor din România.
M-a bucurat iniţiativa lor şi, pentru că îmi doresc ca ea să ajungă la cât mai multă lume am hotărât să o promovez.

***
Generaţia părinţilor mei a fost una din generaţiile pentru care a corecta comportamentul unui copil prin pedepse fizice era încă o metodă general acceptată. Ca şi cum ar fi fost cel  mai firesc lucru din lume,  părinţii foloseau violenţa ca metodă educaţională. Dar nu numai ei, ci şi profesorii. >>>

joi, 21 martie 2013

Profeţiile de la Celestine


Există cărţi, cărţi vii, ce îşi găsesc singure drumul spre cititorii lor, iar Profeţiile de la Celestine face parte dintre ele.
Ca şi Anastasia, Profeţiile de la Celestine a trecut din mâna în mâna, de la un prieten la altul, până când a aparut în câteva librarii mici din America. Apoi,  săptămâni în şir a ocupat locuri de vârf în lista celor mai bine vândute cărţi. A fost tradusă în numeroase limbi şi a stat la baza filmului cu acelaşi nume.  Victor Hugo spunea că nimic nu este mai puternic decât o idee căruia i-a sosit timpul. Şi cred că e valabil şi pentru cărţi.
Puţine cărţi le-am citit ca pe Profeţiile de la Celestine. Nu am descriere mai bună decât că am citit cu inima. Foloseam ochii, dar absorbeam cu inima. >>>

duminică, 17 martie 2013

Români Frumoşi



Dacă nu aţi citit încă Despre Omul Frumos, cartea lui Dan Puric, vă rog nu vă lipsiţi singuri de o aşa bucurie. Bineînţeles că e una din cărţile din valiză şi încă una fără egal. Citeam şi, citind, râdeam şi plângeam în acelaşi timp simţind cum mă umplu de frumos, de bucurie şi  de tristeţe. O demonstraţie de frumuseţe sufletească aşternută neasemuit pe hârtie, un dar făcut Sufletului Oamenilor Frumoşi oriunde ar fi ei. Dar nu despre carte vreau să vorbesc acum, ci despre Românii Frumoşi. >>>


vineri, 8 martie 2013

Sunteti vegetarian? Ne pare aşa de rău pentru dumneavoastră...


Acum câteva zile, a fost ziua mea de naştere. Şi am sărbătorit la restaurant, împreună cu sora şi cumnatul meu. A fost amuzant cum am ales restaurantul. Mai întâi, sora mea a căutat pe net un restaurant potrivit. Pentru mine, ideal ar fi fost unul vegetarian. Dar asta ar fi însemnat să îi limitez pe ei în alegerile lor. Aşa că am căutat un restaurant obişnuit, care să aibe şi ceva reţete fără carne în meniul lor.
Frumos a fost când am găsit unul care chiar în prezentarea de pe site anunţa sec:
“Să fie clar, la noi salata este pentru iepuri. Aşa că dacă aveţi de gând să comandaţi doar salată, nu mai veniţi.”
Am făcut mult haz pe seama lor, dar e adevărat că greu găseşti un restaurant care să conţină şi meniuri fără carne demne de luat în seamă.
Nu ştiu dacă în Franţa procentul de vegetarieni este mai mic sau nu decât în alte ţări, probabil că da, însă ce ştiu este că dacă la restaurant spui că eşti vegetarian, rişti să fii privit cumva cu compasiune, ca şi cum le-ar părea rău pentru tine. >>>

miercuri, 6 martie 2013

Un Pământ nou - Eckart Tolle



O echipă TV de la BBC realiza un documentar în deşert, călăuziţi de un beduin. Seara, odată cu întunericul, frigul s-a lăsat şi el peste dunele de nisip, strângându-i pe oameni în jurul focului, lângă corturi. Reporterii şi cameramanii discutau despre ce aveau de făcut a doua zi. La un moment dat, unul dintre reporteri s-a întors către beduin, care stătea un pic mai departe, desenând tăcut cu băţul în nisip.
- Spune-ne o poveste, l-a rugat el pe ghid.
- Nu, a răspuns acesta.
- De ce? a întrebat reporterul, uimit de refuz.
- N-am poartă... a răspuns încet beduinul...

Pentru mine, Eckart Tolle are meritul că mi-a deschis o poartă către o lume care până atunci îmi rămăsese inaccesibilă. >>>

joi, 28 februarie 2013

Conceptul (de) continuum



Nu, nu trişez, am pus cartea asta în valiză şi nu o dată, de mai multe ori. Am avut-o cu mine când m-am mutat în Valea Curcubelui şi am luat-o cu mine şi la Oradea. O am cu mine şi acum, chiar dacă e doar în format pdf., şi „valiza” e doar un folder, etichetat frumos „cărţi de căpătâi”.

Este o carte excepţională, scrisă de o femeie excepţională - Jean Liedloff. Cartea a făcut senzaţie în anii 70, când a fost publicată pentru prima oară şi a stat la baza ideii de “attachment parenting”, promovat apoi de către cunoscutul pediatru american William Sears.

Ce are atât de extraordinar cartea asta?  E şi ea tot o carte-cutremur, dar pe asta am curajul să o recomand fără reţineri, pentru transformarea pe care o aduce în viaţa părinţilor care o citesc şi pun în practică ceea ce citesc. Şi, bineînţeles, pentru efectul pe care-l are această transformare asupra copiilor crescuţi astfel. >>>  

miercuri, 27 februarie 2013

Ce pui în valiză

Când eram mici şi nu erau nici calculatoare şi nici atâtea programe TV care să ne fure timpul şi copilăria, jucam un joc: „ce pui în valiză”. Ca cele mai multe din jocurile copilăriei noastre, jocul era simplu şi naiv. Nu aveam nevoie decât de o foaie de hârtie, un creion sau un pix, prieteni dornici de joacă şi... imaginaţie.
Unul din copii alegea o literă. Apoi noi toţi începeam să notăm pe hârtie toate lucrurile care începeau cu litera respectivă şi pe care era cât de cât plauzibil să le punem în valizele noastre... B: bluze, bentiţe, brăţări, batiste, blugi, bomboane şi aşa mai departe... La sfârşit, unul dintre noi citea lista sa şi fiecare copil tăia cuvântul respectiv de pe lista proprie. La sfârşit, vedeam cine are mai multe cuvinte netăiate şi acela era câştigătorul. >>>

marți, 26 februarie 2013

Cele mai bune lucruri lucruri din viaţă



... nu sunt de fapt lucruri.

Mâine se fac patru săptămâni de când am ajuns la Lyon. De fapt,  nu stau chiar în Lyon ci într-un orăşel aflat la aproximativ o jumătate de oră de mers cu autobuzul - Equilly. Este un orăşel  mic  şi foarte cochet. Ce m-a impresionat foarte mult aici sunt copacii. Sunt foarte mulţi brazi, pini, stejari, arţari şi mulţi cedri.
>>>

joi, 21 februarie 2013

Respiraţia holotropică



Astăzi se împlinesc trei săptămâni de când am ajuns în Franţa. Încă de la plecarea de la Valea Curcubeului îmi propusesem să ţin un jurnal de călătorie. Între timp, în mine a început să se formeze tot mai clar imaginea unei înfloriri interioare. Ca urmare, s-a născut ideea acestui Jurnal de înflorire.
Totuşi, oricât aş vrea să scriu despre Franţa, simt că mai întâi e necesar să vorbesc despre ceva foarte important pentru mine şi anume despre Respiraţia holotropică:
Respiratia Holotropică sau Respiraţia de Foc, cum o numeau cei vechi este un mod eficient de a accesa stari de constiinta extinsa. Ea fost pusa la punct in forma in care exista astazi de catre psihiatrul american de origine ceha Stanislav Grof, unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale. Dealtfel, respiratia holotropica s-ar putea spune ca este tehnica ce a stat la baza tuturor cercetarilor in psihologia transpersonala, dupa ce studiile cu substante psihedelice precum LSD au fost sistate, cel putin oficial. >>>

duminică, 10 februarie 2013

În ziua în care m-am iubit cu adevărat

(autor: Charlie Chaplin
la aniversărea sa de 70 de ani.)
 
În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am înţeles că în toate împrejurările,
mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Acceptare.
>>>

vineri, 8 februarie 2013

Cartea Vie - Cedrii Sunători ai Rusiei



Dacă aveţi curaj, vă recomand să citiţi cartea care mie mi-a schimbat cursul vieţii - „Cedrii sunători ai Rusiei” de Vladimir Nicolaevici Megre. Spun "cartea" şi nu "cărţile", pentru că eu o privesc ca pe o singură carte care se compune din opt părţi:

  Anastasia (cartea întâi)
  Cedrii Sunători ai Rusiei (cartea a doua)
  Spaţiul de Iubire (cartea a treia)
  Creaţia (cartea a patra)
  Cine suntem noi? (cartea cincea)
  Cartea Neamului (cartea a şasea)
  Energia Vieţii (cartea a şaptea)
  Noua Civilizaţie (cartea a opta, prima parte)
  Ritualurile Iubirii (cartea a opta, partea a doua)
  Anasta (cartea a noua)
>>>
Designed By Blogger Templates