sâmbătă, 30 martie 2013

Ratând esenţialul...



NU mă chemaţi la demonstraţii anti- război, chemaţi-mă la una în favoarea păcii şi am să merg!”(Maica Tereza)

Am citit tot ce au scris până acum bloggerii care au ales să se implice în campania „Copii fără etichete. Multe poveşti, multe reacţii. Unele triste, altele mânioase sau revoltate.
Unele pline de înţelegere, altele mai puţin. >>>

marți, 26 martie 2013

Limbajul bunăvoinţei



Ieri am văzut din nou Românii frumoşi.  De fapt, în fiecare zi în care am avut nevoie să merg în oraş. Dacă am avut de ales, am ales să merg cu metroul. Să trec pe la ei. De drag.
De data asta, uitându-mă la poze, am început să mă gândesc la Oamenii Frumoşi (români sau nu) pe care am şansa să îi cunosc personal. Şi mi-am dat seama cu bucurie că ştiu destui ca să umplu şi eu o galerie.
29 de portrete, 29 de Români frumoşi înscrişi în campanie… şi cel puţin de două ori pe atâta în lista mea.
E de ajuns să mă simt recunoscătoare. Sunt norocoasă să cunosc atâţia.>>>

vineri, 22 martie 2013

Copiii fără etichete

se fac Oameni Mari!

Copiii fără etichete este o campanie Salvaţi Copiii cu sprijinul bloggerilor din România.
M-a bucurat iniţiativa lor şi, pentru că îmi doresc ca ea să ajungă la cât mai multă lume am hotărât să o promovez.

***
Generaţia părinţilor mei a fost una din generaţiile pentru care a corecta comportamentul unui copil prin pedepse fizice era încă o metodă general acceptată. Ca şi cum ar fi fost cel  mai firesc lucru din lume,  părinţii foloseau violenţa ca metodă educaţională. Dar nu numai ei, ci şi profesorii. >>>

joi, 21 martie 2013

Profeţiile de la Celestine


Există cărţi, cărţi vii, ce îşi găsesc singure drumul spre cititorii lor, iar Profeţiile de la Celestine face parte dintre ele.
Ca şi Anastasia, Profeţiile de la Celestine a trecut din mâna în mâna, de la un prieten la altul, până când a aparut în câteva librarii mici din America. Apoi,  săptămâni în şir a ocupat locuri de vârf în lista celor mai bine vândute cărţi. A fost tradusă în numeroase limbi şi a stat la baza filmului cu acelaşi nume.  Victor Hugo spunea că nimic nu este mai puternic decât o idee căruia i-a sosit timpul. Şi cred că e valabil şi pentru cărţi.
Puţine cărţi le-am citit ca pe Profeţiile de la Celestine. Nu am descriere mai bună decât că am citit cu inima. Foloseam ochii, dar absorbeam cu inima. >>>

duminică, 17 martie 2013

Români Frumoşi



Dacă nu aţi citit încă Despre Omul Frumos, cartea lui Dan Puric, vă rog nu vă lipsiţi singuri de o aşa bucurie. Bineînţeles că e una din cărţile din valiză şi încă una fără egal. Citeam şi, citind, râdeam şi plângeam în acelaşi timp simţind cum mă umplu de frumos, de bucurie şi  de tristeţe. O demonstraţie de frumuseţe sufletească aşternută neasemuit pe hârtie, un dar făcut Sufletului Oamenilor Frumoşi oriunde ar fi ei. Dar nu despre carte vreau să vorbesc acum, ci despre Românii Frumoşi. >>>


vineri, 8 martie 2013

Sunteti vegetarian? Ne pare aşa de rău pentru dumneavoastră...


Acum câteva zile, a fost ziua mea de naştere. Şi am sărbătorit la restaurant, împreună cu sora şi cumnatul meu. A fost amuzant cum am ales restaurantul. Mai întâi, sora mea a căutat pe net un restaurant potrivit. Pentru mine, ideal ar fi fost unul vegetarian. Dar asta ar fi însemnat să îi limitez pe ei în alegerile lor. Aşa că am căutat un restaurant obişnuit, care să aibe şi ceva reţete fără carne în meniul lor.
Frumos a fost când am găsit unul care chiar în prezentarea de pe site anunţa sec:
“Să fie clar, la noi salata este pentru iepuri. Aşa că dacă aveţi de gând să comandaţi doar salată, nu mai veniţi.”
Am făcut mult haz pe seama lor, dar e adevărat că greu găseşti un restaurant care să conţină şi meniuri fără carne demne de luat în seamă.
Nu ştiu dacă în Franţa procentul de vegetarieni este mai mic sau nu decât în alte ţări, probabil că da, însă ce ştiu este că dacă la restaurant spui că eşti vegetarian, rişti să fii privit cumva cu compasiune, ca şi cum le-ar părea rău pentru tine. >>>

miercuri, 6 martie 2013

Un Pământ nou - Eckart Tolle



O echipă TV de la BBC realiza un documentar în deşert, călăuziţi de un beduin. Seara, odată cu întunericul, frigul s-a lăsat şi el peste dunele de nisip, strângându-i pe oameni în jurul focului, lângă corturi. Reporterii şi cameramanii discutau despre ce aveau de făcut a doua zi. La un moment dat, unul dintre reporteri s-a întors către beduin, care stătea un pic mai departe, desenând tăcut cu băţul în nisip.
- Spune-ne o poveste, l-a rugat el pe ghid.
- Nu, a răspuns acesta.
- De ce? a întrebat reporterul, uimit de refuz.
- N-am poartă... a răspuns încet beduinul...

Pentru mine, Eckart Tolle are meritul că mi-a deschis o poartă către o lume care până atunci îmi rămăsese inaccesibilă. >>>
Designed By Blogger Templates