marți, 4 iunie 2013

Nu mai cumpăr produse Nestlé

De ce am renunţat definitiv la produsele Nestlé


Nu am  fost nici până acum vreun mare fan sau consumator al produselor Nestlé . Cred că respectiva companie şi multe altele care asemeni ei şi-au făcut un nume pe piaţa alimentelor procesate, ar fi rămas şi acum la stadiul de făbricuţe de cartier dacă toată lumea ar fi cumpărat produsele lor în ritmul şi, mai ales, cantităţile pe care le cumpăr eu.

Oricât de bune le-aş considera calitativ, prefer să cumpăr fructe decât alimente procesate, prefer laptele natural celui conservat UHT şi dulciurile făcute în casă celor ce au străbătut mii de km până la masa mea.

Totuşi, de azi, orice produs aş avea nevoie din gama celor pe care le comercializează şi Nestlé , voi căuta în mod expres să NU fie produse de compania Nestlé . >>>

Nu mai cumpăr produse Nestlé  deoarece eu consider că niciun om sau companie nu are dreptul să hotărască cine, cum şi cât să aibă parte de darurile lui Dumnezeu.

Când eram  mică, aveam în curtea casei un puţ. Pe strada noastră, fiecare familie îşi săpase propriul puţ. Vara foloseam scoteam apa cu o pompă rusească, Kama, iar iarna cu ciutura. Uneori, când pompa se defecta sau se oprea curentul, ne duceam şi luam apă de la vecini. Alteori, când vecinii aveau probleme cu puţurile lor, veneau şi luau apă de la noi.
Într-o vară, pe terenul viran de lângă curtea noastră s-au aşezat mai multe familii de ţigani cu corturile. Umblau prin oraş cu saci în spinare şi strigau cu un glas cântat şi prelung:
„Stiicle goaalee! Sticle goaalee cumpăăăăr!”
Adunau astfel o mulţime de sticle şi borcane, pe care le spălau de zor în cădiţe de plastic lângă corturi. Şi bineînţeles că pentru apă veneau la noi. Şi la alţi vecini, dar mai mult la noi, pentru că era cel mai aproape.

Niciodată nu le-am închis poarta. „Apă să dai şi la duşmanul tău” spunea bunica. Pentru că apa e de la Dumnezeu şi e păcat să refuzi apa celui însetat... Apa e sfântă.”

Şi cum le-am fi refuzat-o? În faţa cănii cu apă rece, proaspăt scoasă din adâncul pământului, ne întâlneam Oameni, apropiaţi prin acelaşi nevoi şi uniţi prin acelaşi dar – apa.
Apa nu era a  noastră, noi doar săpasem un puţ. O primeam şi  noi ca pe un dar divin şi o dam mai departe pentru cel ce avea nevoie de ea.

Acum apa a devenit deja o miză importantă, o resursă vânată de oamenii de afaceri, un filon care, exploatat „cum se cuvine”, aduce venituri enorme companiilor implicate.

În clipul video de mai jos, Peter Brabeck, CEO-ul companiei Nestlé, spune că, în condiţiile în care populaţia globală este în creştere, apa nu ar trebui considerată un drept public, fundamental, al omului, ci o resursă cu titlu de aliment care ar trebui privatizată.



Nu sunt de acord. Nu numai că nu sunt de acord, dar consider această atitudine ca fiind una nedreaptă, periculoasă şi dăunătoare.
Privatizarea apei nu ar duce nici la creşterea resurselor de apă, nici a calităţii lor ci doar ar oferi corporaţiilor o şi mai mare putere.

Ca individ, capacitatea fiecăruia dintre noi de a influenţa o astfel de decizie nu pare prea mare. Însă fiecare dintre noi putem alege să nu mai acordăm creditul nostru companiilor care ne afectează interesele şi liberatea. Şi putem face asta simplu, printr-o alegere: spunem NU companiilor respective.

De azi înainte, pentru mine produsele Nestlé  NU mai există.

Şi m-aş bucura ca şi alţii să aleagă la fel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Designed By Blogger Templates