vineri, 22 noiembrie 2013

Ce este Vipassana

Vipassana este una dintre cele mai vechi tehnici de meditaţie din India. Tradiţia spune că este chiar tehnica pe care a folosit-o Budha pentru a atinge eliberarea. Vipassana înseamnă „a vedea lucrurile aşa cum sunt în realitate”. Este un proces de purificare personală (mentală, emoţională, spirituală) prin observare interioară.

Cel mai important argument în favoarea practicării meditaţiei vipassana este că este uşor de înţeles şi poate fi practicată de oricine în orice condiţii. Nu ai nevoie de nimic din afară, nu ai nevoie de condiţii speciale, camere întunecate sau foarte luminate, muzică liniştitoare în fundal, lumânări, beţigaşe fumegânde, mantre, preoţi, mentori sau vraci.
Nu ai nevoie decât de respiraţie, atenţie şi hotărâre.>>>

 La fel de important, pentru că ne ajută să „vedem lucrurile aşa cum sunt”, practica vipassana merge la rădăcina lucrurilor. Spre deosebire de tehnicile care presupun activarea imaginaţiei (gen meditaţiile ghidate), vipassana merge doar pe observare, detaşare şi conştientizare, o conştientizare profundă, care trece dincolo de simpla acceptare mentală a idei.

De-a lungul timpului, mulţi oameni s-au regăsit în urma practicării acestei metode. Este o tehnică sigură care te pune faţă în faţă cu tine însuţi într-o manieră sigură şi lipsită de pericole, chiar dacă extrem de dificilă uneori. Este o tehnică în care pericolele sunt minime, cel mai mare risc fiind că în cele zece zile de introducere în vipassana este posibil ca începătorii să renunţe şi din acest motiv să nu dea o şansă reală acestei tehnici.

Alt aspect care recomandă vipassana oricui este că tehnica este foarte practică şi foarte simplă. Mai simplu de atât nu se poate.
Cum am mai spus, vipassana nu este o tehnică bazată pe imaginaţie. Vipassana porneşte de la respiraţie. Este cel mai la indemana sa pornesti de la propria ta respiraţie, care este cât se poate de concretă şi mereu la îndemână, decat sa pornesti de la o combinatie abstractă de sunete sau imagini de la o mantra sau de la o imagine.

La fel de important, vipassana nu presupune existenţa niciunui guru. Pentru fiecare dintre cursanţi, transformarea apare datorită efortului lor personal. Lucrurile sunt, repet, foarte simple: avem o tehnică, de respirat, respirăm oricum,  nu ne rămâne decât să aplicăm tehnica cu determinare, pornind de la respiraţie.

De ce de la respiraţie?
În primul rând pentru că toată lumea respiră, indiferent de credinţele religioase. Fie că te defineşti ca fiind creştin, budist, evreu sau chiar ateu, tot respiri. Indiferent că accepţi statuile în templu sau că nu ţii nici măcar o icoană în casă, tot respiri. Respiraţia susţine viaţa noastră a tuturor fără să-i pese ce nume folosim noi ca să vorbim despre divinitate.

Cum folosim respiraţia pentru a medita?
La început, ne concentrăm atenţia pe propria respiraţie naturală, aşa cum este. Concentrarea atenţiei pe respiraţie are ca efect imediat faptul că ne aduce în celbrul „aici şi acum” aproape fără efort, ne centrează şi încetineşte fluxul continuu al gândurilor. Următorul pas îl reprezintă observarea cu detaşare a senzaţiilor din corp şi conştientizarea prin experimentare directă a naturii schimbătoare a corpului, a legăturii dintre senzaţii şi reacţii.  Astfel, legătura senzaţie-reacţie slăbeşte şi reacţiile inconştiente lasă loc acţiunilor alese conştient.

Efectul este unul de conştientizare şi de regăsire, o schimbare a modului în care privim lumea, pe noi înşine şi rolul nostru. Priorităţile se schimbă, lucrurile care înainte păreau extrem de importante (re)devin doar nişte poveşti pe care ni le spunem nouă înşine.

Uneori, imediat după cursul introductiv de zece zile, schimbarea este atât de puternică încât cei care i-au cunoscut pe cursanţi înainte şi după curs sunt şocaţi şi încep să este bănuiască ceva necurat. De aici şi poveştile despre „spălarea creierului” la vipassana.

Eu însămi am fost... surprinsă de transformările pe care le-am perceput la mine după curs. Ca una care am detestat majoritatea timpului petrecut acolo, eram convinsă că nu voi practica niciodată aşa ceva.
Şi, totuşi, după ultima zi petrecută la Dumbravă, m-am  dus la o prietenă foarte aproape de Brad. I-am povestit câte ceva despre cum a fost acolo, mi-am sunat câţiva prieteni, apoi la lăsarea serii, gândindu-mă că e dacă nu practic voi irosi toate cele zece zile de meditaţie, mi-am zis   că n-ar strica să  încerc totuşi.
Mi-am ales un loc mai retras, m-am aşezat şi, spre surprinderea mea, timp de o oră am meditat uşoară şi senină ca şi cum ar fi fost cel mai firesc lucru din lume. De atunci, meditaţia a devenit o necesitate şi mă strădui să nu treacă nicio zi fără să practic.

Dacă aş recomanda altcuiva meditaţia vipassana?
Fără nicio ezitare.
Dar nu la Copiii Soarelui.

De ce nu la Copiii Soarelui? 
Pentru că riscaţi  să vă înşelaţi asupra esenţialului şi, în loc de o tehnică de meditaţie fără egal să vă alegeţi cu un (pseudo)guru.  Şi ar fi păcat.   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Designed By Blogger Templates